Studiile recente arata ca dupa extractia dentara, in timp, apare resorbtia (pierderea) volumului osos atat in plan orizontal, cat si in plan vertical.
Consecintele pierderii osoase sunt atat de de natura estetica cat si functionala.
Resorbtia avansata a volumului osos va duce la imposibilitatea plasarii unui implant dentar si necesitatea interventiei de aditie osoasa.
In functie de volumul osos restant, aditia osoasa poate fi facuta odata cu inserarea implantului dentar (imaginea din stanga) sau intr-o etapa separata (imaginea din dreapta).
Exista mai multe tipuri de biomateriale pe care practicianul le poate folosi:
Folosirea biomaterialelor mai sus mentionate impune acoperirea lor cu membrane resorbabile (colagen animal) sau neresorbabile (mese din titan).
4. ‘dentin bone’ – material de aditie provenit din dinti extrasi de la pacient;
5. os autolog (os propriu, recoltat de la pacient din cavitatea orala sau din osul iliac);
Osul autolog reprezinta standardul de aur datorita proprietatilor osteogenice (stimulează osteoblastele să formeze os), osteoconductive (serveşte ca matrice pentru osul nou-format) şi osteoinductive (stimulezaza celulele stem mezenchimale să se direfenţieze în osteoblaste).